Nu numai că acest război nu a fost provocat de nimic, dar chiar de nimic, nici măcar ca idee ori ca percepție eronată, din partea agresorului rus.
Nu numai că acest război nu este justificat de nicio motivație de securitate federală, de niciun obiectiv strategic rusesc, oricât de nepotrivit ar fi fost el pentru secolul în care trăim.
Nu numai că că acest război a fost declanșat în dispreț deplin față de întreaga arhitectură de securitate continentală și mondială, față de normele de conduită internațională și față de avertismentele întregii comunități de state de pe Planeta Pământ, adresate agresorului rus, încă de pe vremea când făcea doar amenințări cu forța.
Iraționalitatea războiului acestuia depășește orice înțelegere, chiar și cea a priceputului în realizarea profilului de psihologie colectivă a unei națiuni predispusă la criminalitate, la încălcarea legii și a moralei și la impunerea voinței prin forța brută și prin comportament barbar (adică în afara civilizației dominante).
De ce zic asta? Simplu! Deoarece, în afara distrugerilor și a crimelor împotriva civililor, femeilor și copiilor din Ucraina, Federația Rusă nu poate obține nimic prin acest război.
Nu există nici cea mai mică șansă ca Federației Ruse să îi fie vreodată recunoscute vreun teritoriu obținut prin agresiune armată. Nici măcar Crimeea și nici măcar zonele separatiste, din estul Ucrainei.
Ca să fie altfel, ar trebui ca întreaga Lume să cadă de acord că oricărui tâlhar îi poate fi recunoscută posesiunea lucrului furat, doar pentru ca acel tâlhar să nu mai omoare din familia foștilor proprietari. Ce rațiune ar fi în asta? De ce ar cădea Lumea de acord cu așa ceva?
Așa cum nu există nici cea mai mică șansă ca toți acești criminali de război sau criminali pur și simplu, începând cu președintele rușilor federativi Putin și terminând cu soldatul rus rătăcit printre ruinele unui sat ucrainean, care trage în tot ce mișcă doar pentru că încă mai mișcă, să scape fără inculpări, fără judecată și fără condamnări.
Ca să fie altfel, ar trebui ca întreaga Lume să accepte că un criminal poate fi grațiat doar pentru ca să nu mai persiste în crimele sale, cel puțin pe moment, dând astfel posibilitatea victimei de a-și mai trage sufletul și de a-și îngropa morții.
Și nu numai grațiat, dar și reprimit în rândul comunității de națiuni, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ori ca și când toate celelalte națiuni ale Lumii ar fi exact la fel ca această națiune criminală.
Adică, nu există nici cea mai mică șansă ca întreaga Lume să devină irațională.
Nu există nici cea mai mică șansă ca întreaga Lume să abandoneze o construcție morală și comportamentală edificată cu costuri, cu eforturi și cu sacrificii, de la ultimul război mondial și până în zilele noastre, prin care națiunile membre au căzut de acord să se respecte una pe cealaltă și să respecte regulile, normele și principiile care guvernează relațiile dintre ele, dar și să sancționeze acele națiuni care aleg să ignore acele reguli, norme și principii și care se comportă infracțional.
Deși asta ar fi singura rațiune perversă a rușilor din federația lor: să distrugă întreaga arhitectură de securitate mondială, să demoleze întregul sistem de state de pe Planetă și să anuleze orice regulă, normă sau principiu care guvernează astăzi relațiile dintre membrii comunității de națiuni.
De ce ar face asta rămâne însă tot în zona iraționalului. Ca orice sinucidere colectivă, de altfel.
Hari Bucur-Marcu
