Atât de mulți doreau să vadă în direct debutul celui de-al Treilea Război Mondial după aterizarea doamnei Pelosi în Taiwan, că siteul Flightradar24 care transmitea live zborul a cedat, supraîncărcat.
Războiul, așa cum era de așteptat, s-a amânat. Bluful chinezesc până la urmă n-a ținut. Pelosi a avut bunul simț de a-i contrazice pe inept condușii militari ai SUA, ca și pe președintele nominal al superputerii, Joe Biden, și nu s-a lăsat complet intimidată. Așa că a aterizat la Taipei, deși Biden declarase că ”militarii americani” consideră că vizita lui Pelosi la Taipei n-ar fi ”o idee bună”.
Replica ei de bun simț a venit sub forma primei sale declarații după aterizarea la Taipei: ”Vizita delegației noastre în Taiwan onorează angajamentul nostru de neclintit față de susținerea vibrantei democrații a Taiwanului.”
Iar China comunistă, care se agitase rău, se zborșise consecvent, avertizase strident, amenințase dement, a înghițit gălușca și a dat pace. Și-a retras tancurile de pe plajă în cazarmă. Avioanele militare chinezești survolând granița maritimă dintre China comunistă și democrația taiwaneză s-au întors și ele, la baze. Beijingul și-a reiterat protestul oficial. Iar conflagrația mondială, care a debutat cu ieșiri retorice horror, gen ”politicieni (americani) care se joacă cu focul se vor arde” s-a reportat. Câștigă Taiwanul. Câștigă democrația.
Tiraniile și dictatorii pricep bine limbajul forței. Dar niciun alt limbaj. Iată de ce e fatal să li se vorbească în alt grai decât cel pe care-l pricep, presupunându-se că ar dispune de o gândire elaborată, fină, complexă, conștientă de cine știe ce justificări credibile pentru nemulțumirile și revendicările cu care-și justifică agresiunile cele mai barbare, mai ilegitime și mai neîndreptățite.